Balanita (inflamația glandului penian): cauze, simptome, diagnosticare si tratament

Balanita (termenul medical pentru inflamația glandului penian) este o problemă de sănătate frecventă, care poate afecta bărbații de toate vârstele, deși este mai des întâlnită la cei necircumciși. Poate fi cauzată de o varietate de factori, de la igiena precară și infecții, până la iritanți chimici sau afecțiuni cutanate preexistente.

Recunoașterea timpurie a simptomelor și identificarea corectă a cauzei sunt esențiale pentru un diagnostic precis și un tratament eficient, prin intermediul căruia să poată fi ameliorat disconfortul cauzat de această inflamație și să poată fi prevenite complicațiile. Te invităm să afli mai multe despre balanită!

Balanita: cauze și factori de risc

În majoritatea cazurilor, specialiștii stabilesc o legătură între acest de tip de inflamație a glandului penian și următoarea listă de cauze și factori de risc:

• igiena precară: poate duce la acumularea de smegmă sub prepuț, ce poate irita glandul și favoriza dezvoltarea bacteriilor și fungilor;
• infecții variate:
  • bacteriene: inclusiv cele asociate cu infecțiile cu transmitere sexuală, cauzate de Gardnerella vaginalis;
  • fungice: infecția cu agentul patogen Candida albicans este o cauză frecventă a balanitei, în special la persoanele cu diabet zaharat sau la cele care urmează tratamente cu antibiotice; această afecțiune este uneori denumită „candidoză genitală masculină";
  • virale: virusul Herpes simplex poate cauza leziuni dureroase și inflamație la nivelul glandului.
• iritanții chimici: unele săpunuri, geluri de duș, anumiți detergenți, diferite loțiuni, spermicidele sau chiar latexul din prezervative pot irita pielea sensibilă a glandului și provoca balanită;
• parteneră care suferă de candidoză vaginală: infecția poate fi transmisă prin contact sexual partenerului;
• afecțiuni cutanate: eczema (dermatita atopică), psoriazisul, lichenul plan sau dermatita de contact pot afecta zona genitală și cauza inflamația glandului;
• reacții alergice la anumite substanțe pot manifesta inflamații la nivelul glandului;
• diabetul zaharat: persoanele cu diabet zaharat necontrolat au un risc crescut de infecții fungice și bacteriene; glicozuria (prezența glucozei în urină) poate crea un mediu propice pentru dezvoltarea microorganismelor;
• absența circumciziei: face mai dificilă menținerea unei igiene adecvate sub prepuț, favorizând acumularea de smegmă și dezvoltarea infecțiilor;
• sistemul imunitar slăbit: afecțiuni medicale sau tratamente care suprimă sistemul imunitar pot crește susceptibilitatea la infecții;
• utilizarea cateterelor urinare: poate cauza pătrunderea bacteriilor și formarea de iritații ale uretrei și glandului.

Care sunt simptomele balanitei?

Simptomele balanitei pot varia în funcție de cauză și de severitatea inflamației, dar cele mai comune includ:

• roșeață (eritem) la nivelul glandului penian;
• inflamație (edem) a glandului și / sau a prepuțului (la bărbații necircumciși);
• durere sau sensibilitate la nivelul penisului;
• prurit (mâncărime) în zona afectată;
• senzație de arsură;
• secreții care pot fi albe, gălbui sau purulente și pot avea un miros neplăcut;
• pete decolorate pe gland;
• leziuni sau răni deschise (ulcerații) pe gland (rar);
• dificultate la retragerea prepuțului (fimoză secundară) din cauza inflamației;
• durere la urinare (disurie);
• ganglioni limfatici inghinali inflamați (rar).

Balanita (inflamația glandului penian): complicații

Deși în majoritatea cazurilor balanita nu este gravă și se rezolvă cu tratament, în special dacă este neglijată sau recurentă, pot apărea complicații:

• fimoza: inflamația cronică poate duce la cicatrizarea prepuțului și la îngustarea orificiului acestuia, făcând dificilă sau imposibilă retragerea prepuțului peste gland; aceasta poate afecta igiena, urinarea și activitatea sexuală;
• parafimoza: dacă prepuțul este forțat să se retragă și nu mai poate fi adus în poziția normală, poate cauza durere severă, umflare și întreruperea fluxului sanguin; parafimoza este o urgență medicală;
• stenoza uretrală: inflamația severă și cronică poate afecta uretra, ducând la îngustarea acesteia și la dificultăți la urinare, cu un jet urinar slab;
• infecții secundare: leziunile deschise pot deveni o poartă de acces pentru alte bacterii în organism;
• balanita xerotică obliterantă: afecțiune inflamatorie cronică ce poate duce la cicatrizarea extinsă a glandului și a prepuțului, modificări ale aspectului pielii (albire, îngroșare), precum și la afectarea funcțiilor urinară și sexuală;
• cancer penian: deși rar, balanita cronică și netratată, în special cea xerotică obliterantă, a fost asociată cu un risc ușor ridicat de cancer penian;
• infecții urinare: în cazuri rare, infecția se poate extinde la tractul urinar;
• impact asupra calității vieții: simptomele pot cauza disconfort semnificativ, afectând activitatea sexuală, somnul și starea emoțională.

Diagnosticarea unui caz de balanită

Pentru a diagnostica balanita, un medic urolog va urma o serie de pași necesari în identificarea cauzei inflamației și recomandarea tratamentului adecvat:

Anamneza (istoricul medical)

Medicul va adresa întrebări despre:

• simptomele cu care pacientul se confruntă;
• data apariției acestora;
• modul în care este efectuată igiena intimă;
• frecvența cu care manifestările apar;
• factorii care agravează sau le ameliorează.

De asemenea, va adresa întrebări de istoricul medical general, inclusiv eventualele afecțiuni preexistente (cum ar fi diabetul sau afecțiunile cutanate), medicamentele pe care le pacientul le ia, alergiile cunoscute și istoricul sexual (pentru a evalua riscul de infecții cu transmitere sexuală).

Examenul fizic

Medicul va examina atent penisul, acordând o atenție deosebită glandului și prepuțului (dacă pacientul este necircumcis). Va observa aspectul pielii, prezența roșeții, inflamației, secrețiilor, leziunilor sau a altor anomalii. Va verifica dacă prepuțul poate fi retras cu ușurință.

Teste de laborator (în anumite cazuri)

În funcție de suspiciunile medicului urolog cu privire la cauza balanitei, pot fi necesare următoarele teste:

• examenul microscopic și cultura secrețiilor: dacă există secreții, se poate preleva o probă pentru a fi analizată la microscop și cultivată în laborator pentru a identifica eventuale bacterii sau fungi (cum ar fi Candida);
• testele pentru infecții cu transmitere sexuală: dacă există un risc de ITS, medicul poate recomanda teste pentru depistarea agenților patogeni cauzatori; aceste teste pot implica prelevarea de secreții uretrale sau probe de urină;
• testul de glicemie sau hemoglobină glicozilată (HbA1c): dacă se suspectează diabetul ca factor favorizant, medicul poate recomanda aceste teste pentru a evalua nivelul zahărului în sânge;
• biopsia cutanată (rar): în cazuri de balanită cronică, atipică sau care nu răspunde la tratament, se poate efectua o biopsie a pielii afectate pentru a exclude alte afecțiuni cutanate, cum ar fi lichenul plan sau balanita xerotică obliterantă, ori pentru a depista eventuale celule precanceroase sau canceroase;
• testele alergice: dacă se suspectează o reacție alergică, se pot efectua teste cutanate alergologice pentru a identifica substanța responsabilă.

Opțiuni de tratament pentru balanită

Tratamentul pentru balanită depinde în mod esențial de cauza identificată în timpul diagnosticării. Iată o prezentare generală a opțiunilor de tratament, în funcție de cauză:

Măsuri generale (indiferent de cauză)

• igienă riguroasă: curățarea blândă a glandului cu apă călduță de două-trei ori pe zi și uscarea completă; la bărbații necircumciși, este importantă retragerea delicată a prepuțului pentru a curăța zona de sub acesta și a îndepărta smegma;
• evitarea iritanților: întreruperea utilizării săpunurilor parfumate, gelurilor de duș, loțiunilor, detergenților agresivi sau a altor produse care ar putea irita zona; se recomandă utilizarea de săpunuri blânde, fără parfum;
• purtarea lenjeriei din bumbac: permite o mai bună aerisire și reduce umiditatea în zona genitală;
• abstinența: pe durata tratamentului și până la dispariția completă a simptomelor, este recomandată evitarea contactului sexual pentru a preveni iritația suplimentară și posibila transmitere a infecției către partener.

Tratament specific (în funcție de cauză)

• balanita infecțioasă:
  • infecții fungice: creme antifungice topice aplicate direct pe gland și sub prepuț de două ori pe zi, timp de una până la două săptămâni sau conform indicațiilor medicului; în cazuri severe sau recurente, se poate prescrie un antifungic oral;
  • infecții bacteriene: creme sau loțiuni antibiotice topice sau antibiotice orale, în funcție de tipul de bacterie identificat și severitatea infecției; dacă balanita este cauzată de o infecție cu transmitere sexuală, ambii parteneri sexuali trebuie să urmeze tratament;
  • infecții virale: tratamentul pentru herpes genital implică medicamente antivirale, care pot fi administrate oral sau topic pentru a reduce durata și severitatea episoadelor.
• balanita cauzată de iritații sau alergii:
  • creme topice pe bază de corticosteroizi: în cazuri de inflamație severă cauzată de iritanți sau alergii, pot fi prescrise astfel de creme de potență scăzută sau medie, pentru a reduce inflamația și pruritul; trebuie utilizate conform indicațiilor, deoarece utilizarea prelungită poate avea efecte secundare;
  • evitarea alergenului / iritantului: identificarea și evitarea substanței care a cauzat reacția este crucială pentru prevenirea recurențelor.
• afecțiuni cutanate (eczema, psoriazis, lichen plan): tratamentul se concentrează pe gestionarea afecțiunii cutanate de bază și poate include creme pe bază de corticosteroizi, emolienți, imunomodulatoare topice sau alte medicamente prescrise de un medic dermatolog;
• balanita xerotică obliterantă: tratamentul este unul complex și poate include corticosteroizi topici puternici, uneori în combinație cu alte terapii; în cazuri avansate, poate fi necesară intervenția chirurgicală (circumcizie sau meatoplastie pentru a lărgi orificiul uretral);
• balanita asociată diabetului zaharat: controlul strict al nivelului de zahăr în sânge este esențial pentru a reduce riscul de infecții; tratamentul local al balanitei se va face în funcție de cauza specifică (fungică sau bacteriană).

Circumcizia

În cazuri de balanită recurentă, severă, care nu răspunde la tratament conservator sau în prezența fimozei, circumcizia (îndepărtarea chirurgicală a prepuțului) poate fi o opțiune de tratament. Implică eliminarea pliului de piele sub care se pot acumula smegma și agenții patogeni, reducând semnificativ riscul de recidivă.

Balanita poate avea o varietate de cauze, de la igiena deficitară până la infecții și afecțiuni cutanate preexistente. Recunoașterea simptomelor, identificarea corectă a cauzei prin consult medical și urmarea tratamentului adecvat sunt esențiale pentru ameliorarea disconfortului și prevenirea complicațiilor.

DISCLAIMER: Acest articol are un rol pur informativ și nu trebuie să înlocuiască sub nicio formă sfatul avizat al medicaului specialist!

BIBLIOGRAFIE:

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/21186-balanitis

https://www.healthdirect.gov.au/balanitis

https://www.webmd.com/men/penis-disorder-balanitis

https://www.healthline.com/health/balanitis