Adenomioza: cauze, simptome, diagnostic și opțiuni de tratament

Adenomioza este o afecțiune ginecologică benignă, manifestată prin creșterea endometrului (țesutul care căptușește în mod normal uterul) în peretele muscular al uterului (miometrul). Acest proces duce la îngroșarea și mărirea uterului, provocând o serie de simptome neplăcute și adesea dureroase pentru pacientele afectate.

Deși mecanismul exact al apariției adenomiozei nu este pe deplin înțeles, se crede că anumite modificări hormonale și factori genetici pot juca un rol în dezvoltarea acestei condiții. Simptomele acestei probleme de sănătate pot varia considerabil de la o pacientă la alta, afectând semnificativ în unele cazuri calitatea vieții. 

Adenomioza: cauze și factori de risc

Cauza exactă a adenomiozei nu este pe deplin înțeleasă, dar specialiștii consideră că există mai mulți factori de risc determinanți pentru dezvoltarea acestei boli:

• creșterea invazivă a țesuturilor: celulele endometriale (care căptușesc uterul) pot invada peretele muscular al acestuia (miometrul); acest lucru poate fi favorizat de incizii uterine anterioare, cum ar fi cele efectuate în timpul unei operații de cezariană, intervenții pentru îndepărtarea unor fibroame uterine sau chiuretaje uterine;
• inflamația uterină legată de naștere: se crede că inflamația mucoasei uterine în perioada postpartum (după naștere) ar putea perturba bariera normală dintre endometru și miometru, permițând invazia celulelor endometriale;
• factori hormonali: nivelurile crescute de estrogen sau o expunere prelungită a organismului la acest hormon (așa cum se întâmplă la pacientele de vârstă mijlocie sau la cele care au avut sarcini multiple) pot contribui la dezvoltarea și progresia bolii; se remarcă adesea o ameliorare a simptomelor după menopauză, când nivelul de estrogen scade semnificativ;
• endometrioza: există o asociere frecventă între adenomioză și endometrioză (prezența țesutului endometrial în afara uterului), sugerând o posibilă patologie comună sau factori de risc comuni.

Care sunt simptomele adenomiozei?

Simptomele adenomiozei pot varia considerabil, diagnosticându-se atât cazuri asimptomatice, cât și unele cu manifestări severe, care afectează calitatea vieții. Printre cele mai comune simptome observabile se numără:

• sângerările menstruale abundente: unul dintre cele mai frecvente și supărătoare simptome; acestea pot fi mult mai abundente decât în mod normal, pot conține cheaguri mari de sânge și pot dura mai mult de 7 zile;
• crampele menstruale severe: durerea menstruală este adesea intensă, descrisă ca o senzație de presiune în zona pelvină, care poate iradia către spate sau coapse; poate deveni din ce în ce mai severă în timp;
• durerea pelvină cronică: poate fi constantă, surdă, chiar și în afara perioadelor menstruale;
• durerea în timpul actului sexual: dezvoltarea țesutului endometrial în peretele uterin poate cauza o astfel de senzație;
• uter mărit și / sau sensibil: în timpul examenului fizic, medicul poate observa că uterul este mărit (uneori chiar de două sau trei ori dimensiunea normală) și sensibil la palpare;
• sângerări intermenstruale (spotting): acestea pot apărea ocazional și nu se manifestă de obicei cu o intensitate ridicată; 
• anemia: din cauza sângerărilor menstruale abundente și prelungite, pacientele cu adenomioză pot dezvolta anemie feriprivă (din cauza deficitului de fier în organism), manifestată prin oboseală cronică, slăbiciune, paloarea pielii, amețeli și dificultăți de concentrare;
• balonare sau senzație de plenitudine abdominală: datorită uterului mărit, unele paciente pot resimți o presiune sau o senzație de balonare în zona inferioară a abdomenului;
• infertilitate: deși adenomioza nu afectează fertilitatea la fel de frecvent ca endometrioza, poate îngreuna obținerea unei sarcini și crește riscul de complicații precum avortul spontan sau nașterea prematură.

Opțiuni de diagnostic pentru adenomioză

Diagnosticarea adenomiozei se poate baza pe un proces complex, deoarece simptomele pot fi similare cu cele ale altor boli ginecologice, cum ar fi fibroamele uterine sau endometrioza. Există mai multe metode utilizate pentru a stabili un diagnostic prezumtiv:

Anamneza și examenul fizic

• anamneza: medicul va discuta cu pacienta despre istoricul medical, simptomele (tipul, severitatea și durata durerilor menstruale, caracteristicile sângerărilor, prezența durerii pelvine cronice, istoricul de sarcini și nașteri) și istoricul familial de afecțiuni ginecologice;
• examenul pelvin: specialistul poate palpa un uter mărit, rotunjit și sensibil la atingere, adesea descris ca având o consistență voluminoasă.

Teste de imagistică medicală

• ecografia transvaginală: reprezintă adesea prima metodă de investigație; deși nu este întotdeauna concludentă, o ecografie transvaginală poate sugera prezența adenomiozei prin identificarea unor semne caracteristice, cum ar fi:
  • uterul mărit și asimetric;
  • peretele miometrial îngroșat (în special peretele posterior);
  • chisturile miometriale (mici cavități lichidiene dezvoltate la nivelul peretelui muscular);
  • striațiile hiperecogene la nivelul miometrului;
  • zonele cu ecogenitate heterogenă (aspect neuniform);
  • prezența unor zone de flux sanguin crescut în miometru.
• RMN-ul pelvin: cea mai precisă metodă imagistică non-invazivă pentru diagnosticarea adenomiozei; poate oferi imagini detaliate ale uterului și poate diferenția adenomioza de fibroamele uterine; semnele tipice pe RMN includ:
  • îngroșarea zonei de joncțiune (dintre endometru și miometru) cu peste 12 mm;
  • prezența unor leziuni focale de adenomioză, ce apar ca mase slab delimitate;
  • chisturi miometriale hemoragice.

Histeroscopia

Această procedură implică introducerea unui tub subțire cu o cameră prin colul uterin în uter, permițând vizualizarea directă a cavității uterine. Deși nu diagnostichează adenomioza direct în peretele uterin, poate exclude alte cauze ale sângerărilor anormale.

Biopsia endometrială (rar utilizată pentru diagnostic)

O biopsie prelevată din mucoasa uterină nu poate diagnostica adenomioza, deoarece țesutul afectat se află în peretele muscular. Este utilizată pentru a exclude alte patologii ale endometrului, cum ar fi hiperplazia endometrială sau cancerul.

Diagnosticul definitiv (histopatologic)

Singura metodă sigură pentru confirmarea adenomiozei este examenul microscopic al țesutului uterin, obținut după o histerectomie. Specialistul patolog va identifica prezența glandelor endometriale și a stromiei în interiorul miometrului, înconjurate de hipertrofia fibrelor musculare netede.

Cum se tratează un caz de adenomioză?

Tratamentul adenomiozei depinde de severitatea simptomelor, vârsta pacientei, dorința de a mai concepe și amploarea afecțiunii. Opțiunile variază de la gestionarea conservatoare a simptomelor la intervenții chirurgicale radicale:

Tratament conservator pentru adenomioză 

Vizează ameliorarea simptomelor, în special, a durerii și sângerărilor.

• antiinflamatoare nesteroidiene: pot reduce durerea și inflamația asociate cu crampele menstruale; se recomandă administrarea lor cu câteva zile înainte de debutul menstruației și continuarea tratamentului medicamentos pe durata acesteia;
• contraceptive orale combinate: pot ajuta la reglarea ciclului menstrual, la reducerea sângerărilor abundente și a durerii prin subțierea mucoasei uterine și reducerea creșterii țesutului endometrial;
• progestative:
  • administrate oral: pot reduce sângerările și durerile asociate;
  • dispozitiv intrauterin (DIU) cu progestativ: eliberează continuu o cantitate mică de substanță activă direct în uter; linie de tratament conservator foarte eficientă în reducerea sângerărilor menstruale și a durerii la pacientele cu adenomioză, deoarece subțiază semnificativ endometrul și inhibă creșterea țesutului ectopic; este una dintre cele mai eficiente opțiuni non-chirurgicale.
• agoniști ai hormonului GnRH: induc o stare temporară de menopauză medicală prin suprimarea producției de estrogen și progesteron de către ovare; se pot reduce astfel dimensiunile uterului și se ameliorează simptomele severe; cu toate acestea, din cauza efectelor secundare specifice menopauzei (bufeuri, uscăciune vaginală, pierdere osoasă), utilizarea lor este limitată de obicei la maximum 6 luni.

Tratament chirurgical conservator (cu păstrarea uterului)

Linie de tratament pentru adenomioză recomandată pacientelor care doresc să își păstreze fertilitatea sau să evite histerectomia. Eficacitatea opțiunilor lor poate fi variabilă, iar recurența simptomelor este posibilă.

• adenomiozectomia: implică îndepărtarea chirurgicală a zonelor afectate de adenomioză din peretele muscular al uterului; procedură complexă, dificilă, cu risc de sângerare semnificativ; nu garantează eliminarea completă a tuturor focarelor; opțiune rară și rezervată cazurilor selectate;
• embolizarea arterelor uterine: procedură minim invazivă ce implică injectarea unor particule mici în arterele care irigă uterul, blocând fluxul sanguin către zonele afectate de adenomioză; acest lucru duce la micșorarea uterului și ameliorarea simptomelor; este mai frecvent utilizată pentru fibroame, dar a demonstrat eficacitate și în cazurile de adenomioză.

Tratament chirurgical definitiv pentru adenomioză

Histerectomia este singura modalitate prin care se poate vindeca definitiv această afecțiune ginecolgică. Implică îndepărtarea chirurgicală a uterului pe cale vaginală, prin chirurgie abdominală deschisă sau laparoscopică (minim invazivă).

Este recomandată pacientelor care au simptome severe și persistente, care nu răspund la alte tratamente și care nu mai doresc să aibă copii. Păstrarea ovarelor este adesea o opțiune pentru a evita menopauza chirurgicală, cu excepția cazului în care există alte indicații medicale pentru îndepărtarea lor.

Adenomioza este o afecțiune complexă, cu un impact semnificativ asupra calității vieții multor femei. De la dureri menstruale severe și sângerări abundente, până la potențiale probleme de fertilitate, simptomele pot fi debilitante.

Din fericire, progresele medicale oferă astăzi o gamă variată de opțiuni, de la managementul simptomatic cu medicamente, până la intervenții chirurgicale minim invazive sau definitive. Un diagnostic corect și o discuție deschisă cu medicul sunt esențiale pentru a identifica cea mai bună strategie de tratament.

DISCLAIMER: Acest articol are un rol pur informativ și nu trebuie să înlocuiască sub nicio formă sfatul avizat al unui medic spefialist. Nu ezita să ceri ajutor specializat dacă te confrunți cu simptomele adenomiozei, deoarece există soluții care te pot ajuta să îți recapeți controlul asupra sănătății și bunăstării tale.

BIBLIOGRAFIE:

https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/adenomyosis

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/14167-adenomyosis

https://www.webmd.com/women/adenomyosis-symptoms-causes-treatments