Meningiom: cauze, simptome, factori de risc și tratament

Meningiomul este o tumoră cerebrală care se dezvoltă la nivelul meningelor, cele trei membrane ce învelesc creierul și măduva spinării. Aceste structuri vitale ale sistemului nervos central au rolul de a oferi protecție fizică, de a menține echilibrul lichidului cefalorahidian și de a participa la apărarea împotriva infecțiilor.

În majoritatea cazurilor de meningiom, formațiunile tumorale dezvoltate sunt benigne, cu o creștere lentă, dar în unele cazuri, pot deveni maligne (cancerigene) și cu o progresie agresivă. Te invităm să afli informațiile de bază despre această problemă de sănătate: tipuri, cauze, simptome, diagnostic, tratament, prevenție. 

Tipuri de meningioame conform OMS

Meningioamele sunt clasificate în funcție de gradul de agresivitate și localizare:

Clasificarea meningioamelor în funcție de gradul de agresivitate 

Meningioame de gradul I (benigne)

• sunt cele mai comune, reprezentând majoritatea cazurilor abordate;
• cresc încet și nu invadează țesuturile înconjurătoare;
• exemple: meningiom fibros, meningiom meningotelial, meningiom psamomatos.

Meningioame de gradul II (atipice)

• sunt mai agresive și pot crește mai rapid;
• prezintă un risc mai mare de recurență după tratament;
• necesită monitorizare atentă și uneori tratamente suplimentare, precum radioterapia.

Meningioame de gradul III (maligne / anaplastice)

• sunt rare, dar foarte agresive;
• pot invada țesutul cerebral și au o rată mare de recurență;
• necesită tratament complex: intervenție chirurgicală, radioterapie și, în cazuri rare, chimioterapie.

Clasificarea meningioamelor în funcție de localizare

Meningioamele pot fi localizate în diferite zone ale craniului sau ale coloanei vertebrale:

• meningiom parasagital (de-a lungul liniei mediane a creierului);
• meningiom convexital (pe suprafața exterioară a creierului);
• meningiom de bază de craniu (aproape de structurile vitale ale creierului);
• meningiom spinal (localizat în zona măduvei spinării).

Meningiom: cauze pentru dezvoltarea formațiunilor tumorale

Debutul și răspândirea meningioamelor pot fi cauzate de:

• mutații genetice: modificări ale genei NF2 (neurofibromatoza tip 2) pot duce la dezvoltarea tumorilor; predispoziția genetică joacă un rol important;
• expunerea la radiații: radioterapia, efectuată mai ales în copilărie, crește riscul dezvoltării unui meningiom;
• dezechilibre hormonale: cazurile de meningiom sunt mai frecvente la femei, sugerând o legătură de cauzalitate cu nivelurile variate ale unor hormoni feminini (estrogen, progesteron); sarcina sau terapia hormonală pot accelera creșterea tumorilor;
• vârsta înaintată: riscul de meningiom crește odată cu înaintarea în vârstă;
• traumatisme craniene: unele studii sugerează o legătură între anumite traumatisme și formarea meningioamelor;
• alte boli genetice: neurofibromatoza, sindromul Gorlin și alte afecțiuni genetice rare.

Simptome specifice diferitelor cazuri de meningiom

Semnele și simptomele variază în funcție de dimensiunea, localizarea și rata de creștere a tumorii. În multe cazuri, meningioamele mici pot fi asimptomatice și descoperite întâmplător în urma unui examen imagistic (RMN sau CT). În alte cazuri, cele de dimensiuni considerabile se pot manifesta prin:

• dureri de cap: frecvente și persistente, mai ales dimineața; pot apărea din cauza presiunii crescute asupra creierului;
• convulsii: tumorile pot irita cortexul cerebral, provocând crize epileptice; acesta este unul dintre simptomele comune care duc la diagnosticare;
• tulburări de vedere: vedere dublă (diplopie), vedere încețoșată sau pierderea câmpului vizual; apar mai ales dacă tumorile comprimă nervii optici sau alte structuri vizuale;
• slăbiciune musculară: apar dificultăți în mișcarea brațelor și / sau picioarelor, probleme de motricitate și coordonare;
• tulburări de sensibilitate: amorțeala mâinilor și picioarelor, furnicături la nivelul feței, brațelor sau picioarelor;
• probleme de vorbire: dificultăți în găsirea cuvintelor sau în pronunție (afazie), mai ales dacă meningioamele sunt situate în emisfera cerebrală dominantă;
• probleme de echilibru: tumorile din zona bazei craniului sau din apropierea cerebelului pot provoca amețeli și pierderea echilibrului;
• modificări cognitive sau de personalitate: tulburări de memorie, confuzie, dificultăți de concentrare; în unele cazuri, persoanele pot experimenta schimbări de comportament sau irascibilitate;
• pierderea auzului: meningioamele din apropierea nervului auditiv sau a trunchiului cerebral pot provoca scăderea auzului sau țiuit în urechi (tinitus);
• umflături sau dureri faciale: tumorile localizate la baza craniului pot afecta nervii cranieni, cauzând dureri faciale sau paralizie facială.

 Simptome în funcție de localizare

• meningiom frontal: tulburări cognitive, de personalitate și dureri de cap;
• meningiom de bază de craniu: afectează vederea, auzul sau echilibrul;
• meningiom spinal: dureri de spate, amorțeli și slăbiciune în membre.

Stabilirea diagnosticului de meningiom 

Diagnosticarea meningioamelor implică parcurgerea mai multor etape esențiale pentru a identifica prezența, localizarea și gradul tumorii:

• anamneza și evaluarea istoricului medical: medicul va evalua simptomele pacientului, cum ar fi durerile de cap, tulburările de vedere, slăbiciunea musculară sau convulsiile; istoricul medical poate evidenția factori de risc precum expunerea la radiații sau anumite boli genetice (de exemplu, neurofibromatoza tip 2);
• examinarea neurologică: evaluarea funcțiilor nervoase: reflexe, coordonare, sensibilitate, vorbire și funcții cognitive; identificarea unor deficite neurologice poate indica localizarea tumorii;
• investigații imagistice: 
  • RMN: metoda preferată pentru a vizualiza meningioamele; oferă detalii precise despre dimensiunea, forma și localizarea tumorii;
  • CT: test de imagistică medicală util pentru pacienții care nu pot face RMN; permite identificarea calcificărilor tumorale sau efectele asupra oaselor craniului;
  • angiografie cerebrală: folosită pentru a analiza aportul de sânge al tumorii, fiind utilă în planificarea intervențiilor chirurgicale;
• biopsie cerebrală: în cazuri rare, poate fi necesară o biopsie pentru a confirma diagnosticul și stadiul bolii; se prelevează o mică probă de la nivelul țesutului afectat de formațiunile tumorale, ce va fi ulterior supusă unei analize histopatologice.

Tratarea diferitelor cazuri de meningiom 

Tratamentul pentru abordarea meningiomului depinde de mai mulți factori, precum dimensiunea tumorii, localizarea, gradul tumorii și simptomele pacientului:

• observația activă: se aplică pentru meningioamele mici, fără simptome și care cresc lent; pacientul este monitorizat periodic prin RMN sau CT pentru a urmări evoluția tumorii;
• intervenția chirurgicală: tratamentul principal pentru meningioamele simptomatice sau cele care cresc rapid; scopul este îndepărtarea completă a tumorii, dar acest lucru poate fi dificil dacă este situată în apropierea unor structuri vitale (nervi cranieni, vase de sânge); riscurile includ infecții, sângerări sau deficite neurologice postoperatorii;
• radioterapia: utilizată pentru tumorile care nu pot fi complet îndepărtate chirurgical și meningioamele de gradul II (atipice) sau gradul III (maligne);
• chimioterapia: rar utilizată, fiind rezervată cazurilor în care tumorile sunt maligne sau recidivante și nu răspund la alte tratamente;
• medicamente pentru controlul simptomelor: antiepileptice pentru convulsii; corticosteroizi pentru reducerea inflamației și a edemului cerebral.

Meningiomul: sfaturi pentru prevenirea

Deși meningiomul nu poate fi prevenit complet, există câțiva pași care pot ajuta la reducerea riscului sau la detectarea timpurie:

• reducerea / evitarea expunerii inutile la radiațiile ionizante, mai ales la nivelul capului;
• gestionarea echilibrului hormonal și discutarea cu medicul despre utilizarea terapiilor hormonale sau a contraceptivelor;
• monitorizarea în caz de predispoziție genetică sau istoric familial de meningiom;
• adoptarea unei diete echilibrate și includerea unui program de exerciții fizice regulate în rutina săptămânală;
• renunțarea la fumat și evitarea consumului excesiv de alcool;
• efectuarea testelor de screening cu acea frecvență recomandată de specialist.  

Meningiomul este o problemă de sănătate serioasă cu simptome variate, ce necesită un tratament adecvat. Înțelegerea și recunoașterea manifestărilor timpurii joacă un rol esențial în succesul tratamentului. Este esențială consultarea medicului la apariția oricăror simptome neobișnuite.

Acest articol are un rol pur informativ și nu trebuie să înlocuiască sfatul medicului specialist. Dacă acuzi anumite manifestări posibil asociate unei formei de meningiom sau dacă te confrunți cu anumiți factori de risc pentru dezvoltarea acestei patologii, programează-te online pentru o consultație în cadrul spitalului nostru!

BIBLIOGRAFIE:

https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/meningioma

https://www.cancer.gov/rare-brain-spine-tumor/tumors/meningioma

https://www.webmd.com/cancer/brain-cancer/meningioma-causes-symptoms-treatment

https://www.aans.org/patients/conditions-treatments/meningiomas/

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17858-meningioma