Infecția cu Helicobacter Pylori: cauze, simptome, diagnosticare, tratament

Infecția cu Helicobacter pylori (H. pylori) este o infecție bacteriană comună care afectează mucoasa stomacului. Această bacterie este unică prin capacitatea sa de a supraviețui în mediul acid extrem al stomacului, producând o enzimă numită urează ce poate neutraliza acidul din jurul său. 

H. pylori este o cauză majoră a gastritei cronice, a ulcerelor peptice (gastrice și duodenale) și este un factor de risc semnificativ pentru anumite tipuri de cancer gastric și limfom MALT. Deși mulți pacienți infectați nu dezvoltă niciodată simptome sau complicații, bacteria poate provoca probleme digestive serioase la alții.

Cauzele infecției cu Helicobacter Pylori

Modul exact de transmitere a H. pylori nu este pe deplin înțeles, dar se crede că se răspândește prin:

• cale oral-orală: contactul cu saliva sau vărsăturile unei persoane infectate;
• calea fecal-orală: prin consumul de alimente sau apă contaminate cu materii fecale de la o persoană infectată; acest lucru este mai frecvent în zonele cu igienă deficitară sau surse de apă nesterilizate;
• contactul apropiat: infecția este mai comună în rândul membrilor aceleiași familii, sugerând că transmiterea intrafamilială joacă un rol important.

Factorii de risc care cresc probabilitatea de a contracta H. pylori includ:

• condiții de viață / lucru în medii aglomerate;
• lipsa accesului la apă curată și potabilă;
• condiții sanitare precare;
• locuirea alături de o persoană infectată cu H. pylori.

Simptomele unui caz de infecție cu H.Pylori

Multe persoane infectate cu H. pylori sunt asimptomatice. Cu toate acestea, în condițiile în care bacteria provoacă inflamație cronică a stomacului (gastrită) sau ulcere, pot apărea următoarele simptome:

• durere sau arsură în abdomenul superior (epigastru): este cel mai comun simptom, adesea descris ca o durere surdă, care arde sau roade; durerea poate fi intermitentă, se agravează pe stomacul gol și poate fi ameliorată temporar de ingestia de alimente, lapte sau antiacide;
• balonare: senzație de plenitudine sau umflare a abdomenului;
• greață și/sau vărsături;
• pierderea poftei de mâncare;
• scădere în greutate inexplicabilă;
• senzație de sațietate precoce: pacientul se simte plin rapid, chiar și după o masă mică;
• eructații frecvente;
• sângerări digestive (în cazuri severe de ulcer), ce pot duce la:
  • melenă: scaune negre, lucioase, cu aspect de păcură, din cauza sângelui digerat;
  • hematemeză: vărsături cu sânge roșu deschis sau cu aspect de „zaț de cafea" (sânge parțial digerat);
  • anemie: din cauza pierderilor cronice de sânge, manifestată prin oboseală, slăbiciune, paloare, amețeli.

Infecția cu Helicobacter Pylori: diagnostic

Diagnosticarea unui caz nou de infecție cu H. pylori implică o serie de teste, atât invazive, cât și non-invazive. Medicul va alege testul potrivit în funcție de simptomele pacientului, istoricul medical și alte afecțiuni preexistente.

Metode non-invazive

• testul respirator cu uree: este un test foarte precis; pacientul bea o soluție care conține uree marcată cu un izotop de carbon; dacă H. pylori este prezentă, bacteria va descompune ureea, eliberând dioxid de carbon marcat, ce este apoi detectat în aerul expirat al pacientului;
• testul de scaun (antigen H. pylori în fecale): detectează proteine specifice (antigene) ale H. pylori în proba de scaun; este, de asemenea, un test precis și util, mai ales pentru diagnosticare și confirmarea eradicării agentului patogen, după finalizarea tratamentului;
• testul serologic (anticorpi H. pylori în sânge): detectează anticorpii împotriva H. pylori în sânge; dezavantajul său este că nu poate distinge între o infecție activă și o infecție anterioară, deoarece anticorpii pot rămâne în sânge mult timp după eradicarea bacteriei; prin urmare, nu este recomandat pentru a confirma succesul tratamentului.

Metode invazive (prin endoscopie digestivă superioară)

Endoscopia digestivă superioară, necesară pentru a efectua aceste teste, implică introducerea unui tub subțire și flexibil cu o cameră video prin esofag, stomac și duoden. În timpul endoscopiei, se pot preleva biopsii din mucoasa gastrică, care sunt apoi analizate:

• testul rapid la urează: o mostră prelevată este plasată într-un mediu care conține uree; dacă H. pylori este prezentă, ureaza bacteriană va schimba culoarea mediului; este un test rapid, cu rezultate disponibile în câteva minute sau ore;
• examenul histopatologic: biopsiile sunt examinate la microscop de către un patolog pentru a detecta prezența bacteriei, gradul de inflamație (gastrită) și alte modificări ale mucoasei (ex: atrofie, metaplazie intestinală, displazie);
• cultura bacteriană și antibiograma: în cazuri rare, dacă tratamentul standard eșuează, se poate face o cultură din biopsie pentru a identifica tulpina de H. pylori și sensibilitatea ei la diferite antibiotice.

Opțiuni de tratament pentru H.Pylori

Tratamentul este crucial pentru a preveni complicațiile și implică, de obicei, o combinație de medicamente. Scopul principal este eradicarea bacteriei:

Terapia de eradicare

Aceasta este abordarea standard și implică o combinație de medicamente luate simultan, de obicei, timp de 7-14 zile. Durata exactă și tipul de antibiotice pot varia în funcție de ghidurile medicale locale și istoricul pacientului:

• inhibitori de pompă de protoni (IPP): reduc drastic producția de acid gastric, creând un mediu mai puțin acid în stomac; acest lucru ajută la vindecarea mucoasei gastrice și, de asemenea, face antibioticele mai eficiente împotriva H. pylori;
• două sau trei antibiotice: ex - amoxicilină + claritromicină;
• subsalicilat de bismut sau citrat de bismut: au proprietăți antibacteriene și citoprotectoare (protejează mucoasa).

La 4-6 săptămâni după încheierea tratamentului de eradicare, este important să se efectueze un test pentru a confirma că bacteria a fost eliminată cu succes. Se folosesc, de obicei, testul respirator cu uree sau testul de antigen în scaun. Testul serologic nu este recomandat pentru confirmarea eradicării.

Tratamentul complicațiilor

Pe lângă eradicarea bacteriei, se va trata orice complicație asociată:

• ulcerul gastroduodenal: după eradicare, tratamentul cu IPP poate fi continuat pentru alte câteva săptămâni, pentru a se asigura vindecarea completă a ulcerului;
• anemia: dacă există semne anemie, se pot recomanda suplimente pe bază de fier;
• monitorizarea: la pacienții cu gastrită atrofică sau metaplazie intestinală (modificări precanceroase), se recomandă monitorizarea endoscopică periodică.

Recomandări pentru stilul de viață

Deși modificările stilului de viață nu eradică bacteria, ele pot ajuta la ameliorarea simptomelor și la susținerea vindecării mucoasei gastrice:

• evitarea antiinflamatoarelor nesteroidiene sau limitarea utilizării acestora;
• reducerea consumului de alcool și renunțarea la fumat;
• evitarea alimentelor iritante: cele foarte picante, acide, grase sau prăjite; pot agrava simptomele la unele persoane;
• adoptarea unui meniu compus din mese mici și dese: pot fi mai ușor de tolerat;
• gestionarea stresului.

Infecția cu Helicobacter pylori este o cauză majoră a problemelor gastrice și duodenale, de la gastrită la ulcere și, uneori, chiar cancer. Recunoașterea simptomelor, un diagnostic precis și, mai ales, o terapie de eradicare completă și corectă sunt esențiale pentru a preveni complicațiile pe termen lung și a restabili sănătatea digestivă. DISCLAIMER: Articolul de fata are un rol pur informativ si nu trebuie sa inlocuiasca sub nicio forma sfatul avizat al medicului specialist. 

BIBLIOGRAFIE: 

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/21463-h-pylori-infection

https://www.webmd.com/digestive-disorders/h-pylori-helicobacter-pylori

https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/helicobacter-pylori