Sindrom Cushing: cauze, simptome, diagnostic și tratament

Sindromul Cushing este o afecțiune hormonală rară, dar gravă, cauzată de niveluri crescute de cortizol în organism pentru o perioadă lungă de timp. Acest exces de cortizol poate avea multiple cauze, atât endogene (provenite din interiorul corpului), cât și exogene (provocate de tratamente medicamentoase). În conrinuare, vei descoperi ce este sindromul Cushing, care sunt cauzele, simptomele, metodele de diagnostic și opțiunile de tratament disponibile. 

Ce este sindromul Cushing?

Sindromul Cushing apare atunci când glandele suprarenale produc prea mult cortizol sau când organismul este expus la doze mari de glucocorticoizi pe termen lung. Cortizolul este un hormon esențial pentru reglarea metabolismului, a tensiunii arteriale și a răspunsului la stres. Totuși, un exces de cortizol poate duce la modificări semnificative ale organismului, afectând multiple sisteme.

Această afecțiune poate fi cauzată fie de disfuncții ale hipofizei, fie de probleme ale glandelor suprarenale. Uneori, sindromul Cushing poate fi determinat de tumori care secretă ACTH (hormonul care stimulează producția de cortizol). Boala Cushing este o formă specifică a sindromului, cauzată de un adenom hipofizar care determină secreția excesivă de ACTH.

Dacă nu este tratat la timp, sindromul Cushing poate duce la complicații severe, inclusiv boli cardiovasculare, diabet zaharat și osteoporoză. De aceea, este important să recunoști simptomele și să te prezinți la medic pentru investigații amănunțite.

Cauzele sindromului Cushing

Sindromul Cushing este o afecțiune cauzată de expunerea prelungită la niveluri ridicate de cortizol. Cauzele sale principale pot fi împărțite în cauze endogene (datorate unei producții interne excesive de cortizol) și cauze exogene (datorate unor surse externe de cortizol sau corticosteroizi).

Cauze endogene

Acestea sunt reprezentate de disfuncții ale glandelor suprarenale sau ale glandei hipofize, care controlează secreția de cortizol:

• Adenom hipofizar (Boala Cushing, 70% din cazuri): este cea mai frecventă cauză endogenă. Apare din cauza unei tumori benigne la nivelul hipofizei, care secretă în exces hormonul adrenocorticotrop (ACTH). ACTH stimulează suprarenalele să producă mai mult cortizol.

• Tumori suprarenaliene (10-15% din cazuri): pot fi benigne (adenom suprarenalian) sau maligne (carcinom suprarenalian) și determină secreția excesivă de cortizol independent de ACTH.

• Sindromul Cushing ectopic (10-15% din cazuri): apare atunci când o tumoră situată în afara glandei hipofize (de exemplu, în plămâni, pancreas sau timus) secretă ACTH. Exemple frecvente sunt cancerul pulmonar cu celule mici sau tumorile carcinoide .

Cauze exogene

Cauzele exogene ale sindromului Cushing sunt reprezentate de tratamentele cu corticosteroizi. Terapia cronică cu glucocorticoizi este cea mai frecventă cauză a sindromului Cushing în practică.

Pacienții care iau corticosteroizi pe termen lung pentru boli inflamatorii (artrită reumatoidă, lupus, astm, boli autoimune) pot dezvolta sindrom Cushing iatrogen. Administrarea pe cale orală, injectabilă sau inhalatorie poate avea acest efect.

Aceste cauze duc la simptome precum obezitate centrală, față în lună plină, hipertensiune, diabet, osteoporoză și slăbiciune musculară. Diagnosticul necesită teste hormonale și imagistică, iar tratamentul depinde de cauza specifică (intervenție chirurgicală, radioterapie sau reducerea dozei de corticosteroizi).

Simptomele sindromului Cushing

Excesul de cortizol din organism, duce la o gamă largă de simptome care afectează multiple sisteme. Aceste simptome pot varia în severitate și apar treptat.

Simptome generale și metabolice

• Obezitate centrală – depunerea excesivă a grăsimii în jurul trunchiului și abdomenului, cu membre relativ subțiri.

• Față în lună plină – fața devine rotundă și pufoasă, datorită retenției de grăsime.

• Gibă de bivol – acumulare de țesut adipos în zona cefei și umerilor.

• Cresterea în greutate – neproporționată, predominant în partea superioară a corpului.

Simptome cutanate și tegumentare

• Vergeturi largi și roșiatice (striae rubrae) – apărute pe abdomen, coapse, sâni și brațe.

• Subțierea pielii și fragilitate capilară – predispunere la vânătăi spontane.

• Vindecare lentă a rănilor – datorită efectelor cortizolului asupra colagenului și sistemului imunitar.

• Acnee și hirsutism – creșterea excesivă a părului facial și corporal la femei, din cauza dezechilibrului hormonal.

Simptome musculo-scheletale

• Slăbiciune musculară – mai ales la nivelul coapselor și brațelor, din cauza degradării proteinelor musculare.

• Osteoporoză – creșterea riscului de fracturi osoase, în special ale coloanei vertebrale și coastelor.

• Dureri articulare – din cauza afectării metabolismului osos.

Simptome cardiovasculare

• Hipertensiune arterială – datorită retenției de sodiu și apă, dar și a efectului cortizolului asupra vaselor de sânge.

• Risc crescut de boli cardiovasculare – crește riscul de infarct miocardic și accident vascular cerebral.

Simptome endocrine și metabolice

• Diabet zaharat sau intoleranță la glucoză – cortizolul crește glicemia, ducând la hiperglicemie și diabet steroidic.

• Tulburări menstruale – menstruații neregulate sau absente la femei.

• Scăderea libidoului și disfuncție erectilă – la bărbați, din cauza dezechilibrului hormonal.

Simptome psihice și neurologice

• Depresie, anxietate și iritabilitate – tulburări emoționale frecvente.

• Insomnie – tulburări ale ritmului circadian din cauza excesului de cortizol.

• Dificultăți de concentrare și probleme de memorie – asociate cu efectele cortizolului asupra creierului.

Sindromul Cushing poate afecta profund calitatea vieții pacienților, iar simptomele se agravează în timp dacă nu este tratat corespunzător.

Diagnosticul și tratamentul precoce sunt esențiale pentru a preveni complicațiile severe.

Diagnostic

Diagnosticul sindromului Cushing se bazează pe simptomele clinice, analize de laborator și investigații imagistice. Testele hormonale includ dozarea cortizolului seric și urinar pe 24 de ore, testul de supresie la dexametazonă și determinarea ACTH plasmatic pentru a diferenția cauzele dependente de hipofiză sau independente.

Imagistica joacă un rol esențial în identificarea cauzei. RMN-ul hipofizar ajută la depistarea adenoamelor, în timp ce tomografia computerizată (CT) poate detecta tumori suprarenaliene sau alte surse ectopice de ACTH. 

Tratament

Tratamentul sindromului Cushing variază în funcție de cauza care determină excesul de cortizol. Obiectivul principal este reducerea nivelului acestuia pentru a preveni complicațiile severe, precum diabetul zaharat, osteoporoza, hipertensiunea arterială și bolile cardiovasculare. Metodele terapeutice includ tratamentul chirurgical, radioterapia, medicația și, în cazurile extreme, adrenalectomia bilaterală. De asemenea, este esențială gestionarea simptomelor asociate pentru a îmbunătăți calitatea vieții pacienților.

Tratamentul chirurgical

Intervenția chirurgicală este opțiunea de primă linie pentru majoritatea pacienților cu sindrom Cushing, deoarece în multe cazuri excesul de cortizol este cauzat de tumori care pot fi îndepărtate.

Chirurgia transsfenoidală pentru adenom hipofizar (Boala Cushing)

Dacă sindromul Cushing este cauzat de un adenom hipofizar care secretă ACTH în exces (cunoscut sub numele de Boala Cushing), tratamentul chirurgical recomandat este chirurgia transsfenoidală. Aceasta presupune îndepărtarea tumorii printr-un abord minim invaziv, prin cavitatea nazală, utilizând tehnici endoscopice. Această metodă are o rată de succes de aproximativ 80% în cazurile în care tumora este bine localizată și de dimensiuni reduse.

După intervenție, pacienții pot avea nevoie temporar de terapie de substituție cu hidrocortizon, deoarece glanda hipofiză și suprarenalele au fost suprastimulate anterior și pot avea o perioadă de „oboseală” înainte de a-și relua funcția normală. În unele cazuri, pot apărea recidive, necesitând tratament suplimentar cu radioterapie sau medicamente care reduc secreția de cortizol.

Adrenalectomia pentru tumori suprarenaliene

Dacă sindromul Cushing este cauzat de o tumoră la nivelul glandelor suprarenale (adenom sau carcinom suprarenalian), îndepărtarea chirurgicală a glandei afectate reprezintă tratamentul principal. În cazul unui adenom suprarenalian benign, adrenalectomia poate duce la vindecarea completă. Dacă tumora este malignă (carcinom suprarenalian), tratamentul poate fi mai complex, necesitând combinații de chirurgie, medicamente și chimioterapie pentru a controla evoluția bolii.

Dacă se îndepărtează o singură glandă suprarenală, cealaltă poate prelua funcția și produce suficient cortizol. Însă, în cazul unei adrenalectomii bilaterale (îndepărtarea ambelor glande suprarenale), pacientul va avea nevoie de substituție hormonală pe viață cu glucocorticoizi și mineralocorticoizi pentru a compensa lipsa acestor hormoni.

Chirurgia pentru sindromul Cushing ectopic

În unele cazuri, sindromul Cushing este determinat de o tumoră localizată în afara sistemului endocrin clasic, care secretă ACTH în exces (sindrom Cushing ectopic). Aceste tumori pot apărea la nivel pulmonar (cum este cazul carcinomului pulmonar cu celule mici), pancreatic sau timic. Dacă tumora poate fi îndepărtată complet prin intervenție chirurgicală, aceasta reprezintă cea mai bună opțiune de tratament. Totuși, în cazul tumorilor inoperabile sau metastatice, se recurge la tratamente alternative, cum ar fi radioterapia și medicația.

Radioterapia

Radioterapia este utilizată în special pentru pacienții care au adenoame hipofizare care nu pot fi îndepărtate complet chirurgical sau care prezintă recidivă după operație. Radioterapia stereotactică (cum este tehnica Gamma Knife) este o metodă modernă, care permite distrugerea țesutului tumoral cu un impact minim asupra structurilor învecinate. Această tehnică este preferată datorită preciziei ridicate și riscurilor reduse.

Radioterapia are un efect treptat, iar nivelurile de cortizol scad pe parcursul mai multor luni sau chiar ani. Din acest motiv, pacienții pot avea nevoie de tratamente medicamentoase pentru a controla simptomele în perioada de tranziție.

Tratamentul medicamentos

Tratamentul medicamentos este utilizat fie ca terapie de tranziție înainte de chirurgie, fie ca tratament pe termen lung pentru pacienții la care intervenția chirurgicală nu este o opțiune viabilă. Există două mari categorii de medicamente utilizate în sindromul Cushing:

Medicamente care inhibă sinteza cortizolului

Aceste medicamente acționează prin blocarea enzimelor necesare producției de cortizol la nivelul glandelor suprarenale. Există mai multe astfel de medicamente, recomandarea medicului depinzând de particularitățile fiecărui pacient și de eficiența pe care o are tratamentul inițial asupra acestuia.

Medicamente care blochează efectele cortizolului

Dacă nivelul cortizolului nu poate fi redus eficient, o altă abordare este blocarea receptorilor acestuia. Mifepristona, o substanță activă utilizată în mod obișnuit pentru avortul medicamentos, a fost aprobată pentru sindromul Cushing, deoarece blochează receptorii cortizolului și ajută la controlul glicemiei și al hipertensiunii.

Tratamentul simptomatic și suportiv

În paralel cu tratamentele care vizează reducerea cortizolului, este importantă gestionarea simptomelor asociate:

• Hipertensiunea arterială este tratată cu beta-blocante, diuretice sau inhibitori ai enzimei de conversie.

• Diabetul steroidic necesită monitorizarea glicemiei și tratament cu antidiabetice orale sau insulină.

• Osteoporoza este prevenită prin suplimente de calciu și vitamina D, iar în cazurile severe se utilizează bifosfonați.

• Tulburările psihologice (anxietate, depresie, insomnie) pot necesita suport psihologic și tratament psihiatric.

Sindromul Cushing este o afecțiune gravă care necesitată diagnostic precoce și tratament adecvat. Recunoașterea simptomelor și efectuarea investigațiilor la timp sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor. Cu o gestionare corectă, prognosticul poate fi semnificativ îmbunătățit.

Surse:

1. Australia, Healthdirect. “Cushing’s Syndrome.” Www.healthdirect.gov.au, 14 Sept. 2021, www.healthdirect.gov.au/cushings-syndrome, accesat la 26.03.2025;
2. Cleveland Clinic. “Cushing Syndrome: Causes, Symptoms & Treatment.” Cleveland Clinic, 2022, my.clevelandclinic.org/health/diseases/5497-cushing-syndrome, accesat la 26.03.2025;
3. John Hopkins Medicine. “Cushing’s Syndrome.” Www.hopkinsmedicine.org, 2022, www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/cushing-syndrome, accesat la 26.03.2025;
4. Kahn, April. “Everything You Need to Know about Cushing’s Syndrome.” Healthline, 28 Aug. 2020, www.healthline.com/health/cushings-syndrome, accesat la 26.03.2025;
5. Mayo Clinic. “Cushing Syndrome - Diagnosis and Treatment.” Mayo Clinic, 30 Apr. 2021, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/cushing-syndrome/diagnosis-treatment/drc-20351314, accesat la 26.03.2025;
6. National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases. “Cushing’s Syndrome.” National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases, May 2018, www.niddk.nih.gov/health-information/endocrine-diseases/cushings-syndrome, accesat la 26.03.2025;
7. NHS. “Cushing’s Syndrome.” Nhs.uk, 25 Mar. 2021, www.nhs.uk/conditions/Cushings-syndrome/, accesat la 26.03.2025.